Istoric

Istoricul școlii

În sistemul unitar al învăţământului militar aeronautic, în perioada dintre cele două războaie mondiale, un loc important l-a ocupat  pregătirea cadrelor tehnice necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţilor de zbor din unităţile de aviaţie.

Dezvoltarea aeronauticii româneşti în timpul primului război mondial, creşterea numărului şi complexităţii aparatelor de zbor care au intrat în dotarea aviaţiei militare după război, impuneau formarea unui personal tehnic specializat capabil să execute întreţinerea şi repararea tehnicii de aviaţie.

Pornind de la această necesitate, Direcţia aeronautică a înaintat Ministerului de Război, referate prin care s-a cerut înfiinţarea unei şcoli care să pregătească personal tehnic necesar pentru întreţinerea şi repararea avioanelor. Pe baza documentaţiei primite de la Direcţia Aeronauticii, generalul de brigadă Ion Răşcanu, ministrul de război, a înaintat un raport regelui României prin care se argumenta înfiinţarea şcolii.

La data de 18 octombrie 1920, pe baza documentelor înaintate, regele Ferdinand a semnat înaltul Decret nr. 4167, prin care s-a hotărât înfiinţarea Şcolii de Meseriaşi Militari ai Aeronauticii, prima şcoală destinată formării tehnicienilor de aviaţie. Şcoala şi-a început activitatea în anul 1920 pe aerodromul Bucureşti-Pipera, primul comandant al acestei instituţii fiind locotenent colonel Capşa Ion (16 octombrie 1920 – 1 octombrie 1921).

Iarna anului 1920 -1921 a fost deosebit de aspră, elevii având mult de suferit din cauza condiţiilor vitrege de instruire şi viaţă, ceea ce a determinat conducerea şcolii şi Direcţia Aeronauticii să găsească un nou local care să ofere bune condiţii desfăşurării procesului instructiv-educativ. Comandantul şcolii, locotenent-colonel Capşa Ion l-a delegat pe locotenentul Radovici Ion la Arad pentru a inspecta câteva clădiri care aparţineau unei şcoli normale de fete din patrimoniul Ministerului Culturii Naţionale.

În drum spre Arad, locotenentul Radovici Ion s-a oprit la Mediaş unde s-a întâlnit cu foşti memorandişti, participanţi la Marea Adunare de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, avocat doctor Dionisie Roman, avocat Ion Moldovanu, precum şi cu alte oficialităţi locale.

Oficialităţile locale erau interesate să înfiinţeze în oraşul Mediaş o şcoală militară deoarece la acea vreme erau puţine şcoli cu predare în limba română. Localul oferit de primăria oraşului era o fostă cazarmă de husari rămasă nefolosită, odată cu plecarea Regimentului 13 Călăraşi la Orăştie. În urma inspecţiei efectuată de cpt. Ioanin Toma, al doilea comandant al şcolii (1 octombrie 1921 – 5 martie 1923), care a găsit clădirea corespunzătoare, şcoala se mută în localitatea Mediaş începând cu vara anului 1921. Din toamna aceluiaşi an elevii încep cursurile.

În anul 1924 prin Înaltul Decret Regal nr. 3761 din 10 noiembrie 1924, s-a decis schimbarea denumirii şcolii în”Şcoală Tehnică a Aeronauticii”. Din acel moment şcoala a fost echivalată cu liceul industrial, ceea ce a făcut ca, an de an, concurenţa la admitere să fie tot mai mare.

ȘCOALA TEHNICĂ A AERONAUTICII ÎN PERIOADA 1925 – 1941

Începând cu anul 1925 şcoala a beneficiat de un aerodrom amenajat pe care se executa o susţinută activitate de zbor. În septembrie 1927, „Şcoala Tehnică a Aeronauticii” se mută într-o cazarmă nouă situată pe un teren donat şcolii de către autorităţile locale medieşene. În data de 26 iulie 1931, principele Mihai a fost înscris în şcoală „din înalta dorinţă a Majestăţii Sale Regale Carol al II-lea”.

Înscrierea princepelui Mihai ca elev al şcolii a fost benefică deoarece, în perioada imediat următoare s-au obţinut mijloace şi fonduri pentru dotarea laboratoarelor şi sălilor de clasă. Principele Mihai nu a urmat efectiv cursurile şcolii, dar a fost pregătit şi instruit în domeniul tehnic al aviaţiei la castelul Peleş din Sinaia.

Hermann Oberth a fost profesor la Liceul “Ştefan Ludwig Roth”, unde a predat fizica şi matematica, atelier şi desen tehnic. Savantul a obţinut permisiunea să experimenteze în atelierele şcolii de aviaţie, a început să construiască mici ajutaje necesare pentru producerea gazului de pompare şi a construit apoi un nou model de motor rachetă şi mai multe modele de ajutaje.

De la înfiinţare şi până în anul 1941, şcoala a pregătit un număr de 15 promoţii, însumând 467 de cadre tehnice pentru diferite specialităţi necesare aviaţiei române.

ŞCOALA TEHNICĂ A AERONAUTICII ÎN PERIOADA  1941 – 1945

În baza înţelegerii dintre România şi Germania nazistă, în toamna anului 1940 în şcoala şi-au făcut apariţia primii militari germani din cadrul misiunii militare germane. Începând cu luna octombrie 1943, în şcoală au sosit 9 instructori germani care aveau să rămână în şcoală până la data de 23 august 1944. După examenele de admitere desfăşurate în vara anului 1943 pentru specialităţile ofiţeri mecanici activi şi rezervă, 40 de elevi au fost trimişi în Germania pentru pregătire în baza Ordinului Statului Major al Aerului din 5 iulie 1943.

La 13 septembrie 1943 au avut loc examene de admitere în clasa a V-a la Şcoala Tehnică a Aeronauticii, secţia maiştri, în urma căruia au fost admişi 66 de elevi. Dintre candidaţi s-au recrutat 82 de elevi ce au fost trimişi în Germania la cursurile de subofiţeri tehnici de rezervă.

Evenimentele de la 23 august 1944 i-au surprins pe elevi în mijlocul luptelor într-o zonă deosebit de fierbinte. Elevii şcolii tehnice erau plecaţi în stagiu de practică la Pipera. Din 4 iunie 1944 erau plecaţi şi elevii de la secţiile de ofiţeri activi şi maiştri activi, iar din 20 iunie 1944 şi elevii din secţiile de maiştri şi submaiştri de rezervă.

În luptele pentru eliberarea capitalei şi a împrejurimilor acesteia au acţionat şi efectivele de elevi ai şcolii, care au fost integrate forţelor principale angajate în luptă, coordonate de Comandamentul militar al capitalei. Subunităţile de elevi înscrise în trei escadrile şi aflate în subordinea Centrului de instrucţie al aeronauticii au luptat sub comanda comandor aviaţie Anton Marian. Acţiunile militare s-au desfăşurat în spaţiul cuprins între aerodromul Băneasa, satul Băneasa şi malul de nord al lacului Herăstrău.

Pe timpul încleştărilor, au căzut eroic la datorie următorii eroi : elevul plutonier-adjutant Zaharie Dinică, elevul caporal Decebal Popescu, maistru Adam Eugen, maistru Cazan Teodor, elev Ciobanu Ilie, căpitan Ciubotaru Ion, maistru Corbu Nicolae, locotenent Ionescu Jipa, maistru Lică Gheorghe, căpitan Munteanu Patriche, maistru Necu Ion, locotenent Neculce Vasile, locotenent Nenciulescu Constantin,maistru Osînceanu Ion, sublocotenent Popa Gheorghe, maistru Popa Vasile, maistru Racoviceanu Dan, sublocotenent Scântee Ion, maistru Stoica Dumitru, maistru Stoicescu Ranetti, maistru Şurcă Călin şi maistru Şurcă Gheorghe.

ŞCOALA TEHNICĂ A AERONAUTICII  ÎN PERIOADA 1945 – 1965

O grijă permanentă a conducerii şcolii, a personalului şi a elevilor a fost de a completa baza materială cu noi dotări care să vină în sprijinul procesului de învăţământ şi să creeze condiţii mai bune de muncă şi viaţă.

În anul 1954, Şcolii Tehnice a Aeronauticii i se atribuie numele pionierului aviaţiei româneşti şi mondiale Traian Vuia şi devine Şcoala Militară de Maiştri de aviaţie “Traian Vuia”iar în anul 1960 ia fiinţă la Braşov „Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie”.

La 30 decembrie 1954, Şcoala Tehnică a Aeronauticii din Mediaş a primit Drapelul de luptă, conform ordinului Ministrului Forţelor Armate nr. M 1109 din 24.12.1954.

Şcoala avea un mare parc de avioane. În anul 1955, elevii studiau şi exploatau avionul de fabricaţie românească IAR-80 şi avionul de bombardament IAR-39. De asemenea existau pentru studiu avioane PO-2 de legătură şi observare, IAK-18 de şcoală, IL-10 de asalt, NARDI şi avioane Messerchmidt (în 1956 au fost casate).

În 1956 şcoala a primit trei avioane cu reacţie de vânătoare MIG-15, iar in anul 1957, în dotarea şcolii au intrat avioane IAK-21, IAK-17, MIG-15 bis. În afară de avioane, şcoala avea în dotare un număr mare de motoare de avion.

Elevii studiau în laboratoare următoarele motoare: M-11D ( de pe avionul PO-2), M-11FR (de pe IAK-28), VK-1 (de pe MIG-15 bis), VK-1A (de pe IL-28), RD-45 (de pe MIG-15) şi RD-9B (de pe avionul MIG-19). De asemeni, funcţionau bancuri de probă cu motoare de tipul RD-45 şi VK-1. Tot pentru pregătirea elevilor existau laboratoare dotate cu aparatura necesară la fizică, chimie, tehnologie, aerodinamică, electrotehnică, aparate de bord şi instalaţii electrice. Începând cu anul şcolar 1964-1965 în şcoală au fost pregătiţi şi elevi ce deveneau cadre tehnice pentru aviaţia civilă. Aceşti maiştri de aviaţie, rezervă, au fost pregătiţi an de an până în anul 1990 conform cu cerinţele TAROM .

ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI DE AVIAŢIE „TRAIAN VUIA” ÎN PERIOADA 1965 – 1990

În perioada anilor 1966 şi 1980, au avut loc numeroase schimburi de experienţă cu cadrele didactice de la Şcoala de maiştri militari de marină din Constanţa. Obiectivul urmărit a fost organizarea şi armonizarea  procesului de învăţământ. În anii următori au vizitat şcoala delegaţii ale unor şcoli de maiştri din garnizoanele Braşov şi Sibiu, ocazie cu care au fost organizate schimburi de experienţă.

La 20 noiembrie 1979 şcoala a fost vizitată de o comisie guvernamentală în vederea şcolarizării unui grup de elevi africani. Ca urmare a aprecierii pozitive a modului de pregătire din şcoală, între anii 1980-1982 au fost şcolarizaţi elevi din Zimbabwe. Începând cu data de 15.01.1989 se desfiinţează Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie „Traian Vuia” şi se constituie Grupul Aviaţie Şcoală Tehnică „Traian Vuia”, în baza aprobării M.Ap.N. nr. A.S.002020. cu sediul la Mediaş.

În data de 17 decembrie 1989 orele 19.20, instituţiei noastre i s-a ordonat executarea indicativului de luptă „Radu cel Frumos”. La primirea acestui indicativ s-a pus în aplicare planul de alarmă şi s-au luat măsuri de pregătire a subunităţilor pentru ducerea acţiunilor de luptă în situaţia când unitatea ar fi fost atacată de un inamic nenominalizat.

Un eşalon format din 26 de cadre militare, 4 salariaţi civili şi 73 de elevi s-a deplasat în data de 23 decembrie 1989 de la Mediaş la Sibiu pentru a asigura paza unui transport de muniţii de infanterie şi muniţie de aviaţie (proiectile reactive nedirijate), iar efectivele au rămas în continuare la U.M. 01989 Sibiu, unde au participat la paza şi apărarea aerodromului până la 5 ianuarie 1990).

ACTIVITATEA ŞCOLII MILITARE DE MAIŞTRI DE AVIAŢIE „TRAIAN VUIA ” ÎN PERIOADA 1990-2001

Începând din data de 24 ianuarie 1990, în baza aprobării ministrului apărării naţionale, Grupul Aviaţie Şcoală Tehnică „Traian Vuia” redevine Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie „Traian Vuia” şi trece în subordinea Comandamentului Aviaţiei Militare, sarcina principală a instituţiei fiind în continuare aceea de a pregăti cadrele tehnice necesare aviaţiei militare.

În paralel, în şcoală, s-au pregătit şi instruit în cadrul companiei pază-depozite, militarii în termen necesari asigurării pazei obiectivelor din aviaţia militară. Comandanţii şcolii în această perioadă au fost:

• colonel ing. Andrei Viorel, 1.03.1990 – 31.05.1996;
• comandor Cora Teodor, 1996-2001.

Principalele caracteristici ale perioadei care a urmat evenimentelor din decembrie sunt încetarea politizării învăţământului desfăşurat în şcoală şi creşterea ponderii orelor de specialitate. În anul 1990 a încetat şi pregătirea maiştrilor militari care aveau specialitatea meteorologie. O parte din elevii pregătiţi pentru aviaţia civilă au fost trecuţi, la cerere, în rândul cadrelor militare. După anul 1990, aviaţia civilă a renunţat să-şi mai pregătească personalul mediu tehnic în şcoală orientându-se către alte instituţii din învăţământul civil.

Ca o consecinţă a informatizării tot mai largi a tuturor domeniilor, după 1990 s-a introdus cursul de informatică. Pe parcursul anilor, concomitent cu progresul informaticii, numărul de ore afectat acestui curs şi complexitatea şedinţelor au crescut.

După 1996, pregătirea s-a organizat pe mai multe module:

1. pregătire militară generală;
2. pregătire pentru conducerea organizaţiilor militare mici;
3. pregătire fundamentală de specialitate;
4. pregătire militară de specialitate

În toată această perioadă, pregătirea de specialitate (fundamentală şi cea propiu-zisă) a rămas aproximativ în aceleaşi coordonate, în ceea ce priveşte denumirea şi numărul de ore alocate. S-au schimbat unele teme şi şedinţe pentru a le corela cu noutăţile tehnice din aviaţia militară. Totuşi, procentul de ore rezervat pregătirii militare de specialitate a scăzut de la 70% la 55%, diferenţa de ore fiind distribuită pregătirii fundamentale de specialitate.

La seria de cursanţi 1999-2001, datorită adoptării filierei indirecte de admitere (din rândul militarilor angajaţi pe bază de contract), s-a redus durata de pregătire la 2 ani, fiind reduse la minimum cursurile de pregătire militară.

Din anul 2000 şcolarizarea a fost făcută atât pe pe filiera directă cu durata de 3 ani cât şi pe filiera indirectă cu durata de 2 ani .

Învăţământul tehnic militar desfăşurat în şcoală în această perioadă a pregătit maiştri militari de aviaţie în specialităţile:

1. aeronave şi motoare de aviaţie;
2. armament, rachete, muniţii de aviaţie şi mijloace de salvare;
3. electromecanică şi automatizări de bord de aviaţie;
4. radioelectronică de bord de aviaţie.

Personalul tehnico-ingineresc a fost preocupat şi de implementarea cunoştinţelor legate de modernizarea avionului MIG-21 (LANCER) cu aparatură de radionavigaţie şi de descoperire a ţintelor, similară cu cea de pe cele mai moderne aeronave aflate în dotarea statelor membre NATO.

În dotarea tehnică a şcolii au intrat după anul 1990, cu caracter preponderent didactic, următoarele:

• motoare VIPER şi Lycoming în 1990;
• motorul R29-300 de pe avionul MIG-23 în 1991;
• 2 motoare RD-33 în 1992, din care unul a fost secţionat pentru Academia Tehnică Militară;
• o rachetă S-73 secţionată în 1992;
• radiolocatorul de bord SAPHIR în 1993.

La data de 1 octombrie 2001, cele două şcoli de tradiţie ale Forţelor Aeriene, „Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie”-Braşov şi  Şcoala Militară de Maiştri de Aviaţie „Traian Vuia”-Mediaş se comasează într-o singură entitate  Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene ”Traian Vuia” instituţie de prestigiu a învăţământului militar românesc.

ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI MILITARI ŞI SUBOFIŢERI A FORŢELOR AERIENE „TRAIAN VUIA” ÎN PERIOADA 2001- 2004

Forţele Aeriene reprezintă cea mai dinamică şi complexă categorie de forţe armate, iar armele ce o compun sunt elemente hotărâtoare în asigurarea securităţii aeriene a României. Caracterul integrator al celor trei arme din compunerea Forţelor Aeriene – Aviaţia, Radiolocaţia, Artileria Antiaeriană şi Rachetele Sol-Aer, a determinat în mod obiectiv ca şi pregătirea viitorilor specialişti, maiştri militari şi subofiţeri, care deservesc tehnica de luptă din dotare, să se realizeze într-o concepţie unitară şi într-o singură instituţie militară de învăţământ, aflată în centrul ţării, pe malul Tîrnavei, instituţie de tradiţie în pregătirea specialiştilor pentru Forţele Aeriene Române. Data de 01 Octombrie 2001 reprezintă momentul în care o nouă instituţie militară de învăţământ renăştea într-o nouă concepţie pe malurile Tîrnavei Mari, comandantul şcolii fiind comandorul Milea Marian.

În condiţiile restructurării rapide, preocuparea principală a conducerii şcolii şi a corpului personalului didactic a fost aceea a organizării şi desfăşurării procesului de învăţământ la un înalt nivel calitativ în scopul îndeplinirii obiectivului principal al şcolii, formarea de maiştri militari şi subofiţeri cu temeinice competenţe de luptători şi conducători ai grupurilor militare mici, bine pregătite teoretic având deprinderile necesare exploatării şi menţinerii în stare de funcţionare a tehnicii din dotare.

O atenţie deosebită s-a acordat calificării, perfecţionării şi realizării într-o formă specializată şi bine definitivată a planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare.

În anul 2001 s-a adoptat o nouă concepţie de pregătire a maiştrilor militari şi subofiţerilor în care durata studiilor este de 2 ani.  La data de 1 octombrie 2001 structura elevilor pe ani de studiu era următoarea:

• anul II (seria 2000 -2003) ultima serie de pregătire a maiştrilor militari pe durata a trei ani cu un efectiv de 87 elevi
• anul I ( seria 2001- 2003) prima serie la doi ani de studiu.

ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI MILITARI ŞI SUBOFIŢERI A FORŢELOR AERIENE „TRAIAN VUIA” ÎN PERIOADA  2004-2020

Începând cu data de  01 Octombrie 2004 instituţie militară de învăţământ se redislocă, într-o nouă concepţie, pentru a funcţiona împreună cu Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene ’’Aurel Vlaicu’’, în garnizoana Boboc, judeţul Buzău.

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene „Traian Vuia” funcţionează din data de 01.09.2004 în baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr. MS 74/2004 şi a Ordinului ministrului apărării naţionale M 167 din 23.11.2004, în locaţia din satul Boboc – Gară, comuna Cochirleanca, judeţul Buzău, formând împreună cu Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu” o puternică platformă de învăţământ a Forţelor Aeriene.

Platforma de învăţământ Boboc formează ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri pentru toate cele trei arme: aviaţie, radiolocaţie, rachete şi artilerie antiaeriană, atât pentru Ministerul Apărării Naţionale, cât şi pentru alţi beneficiari, cum ar fi Ministerul Administraţiei şi Internelor, Statul Major al Forţelor Navale şi Statul Major al Forţelor Terestre.

În primul an după mutarea în noua locaţie la nivelul fiecărei microstructuri a şcolii s-au organizat, dimensionat, amenajat spaţiile şcolare, administrative şi auxiliare unde şcoala îşi desfăşoară activitatea. Această perioadă a constituit pentru şcoala care formează tehnicienii pentru armele Forţelor Aeriene un exerciţiu de voinţă colectivă şi dăruire pentru a reclădi ceea ce a însemnat „leagănul tehnicienilor” unde se plămădeau tinerii tehnicieni care urmau să asigure mentenanţa tehnicii din dotarea Forţelor Aeriene.

La 18 octombrie 2010 şcoala a sărbătorit 90 de ani de la înfiinţare. În conformitate cu Decretul Prezidenţial nr. B22 din 29.06.2010, cu ocazia împlinirii 90 de ani de la înfiinţare, şcoala a primit Drapelul de luptă cu brevetul nr. Cp2 – 6621 din 06.09.2010. Tot cu această ocazie, conform Decretului Prezidenţial nr. 848 din 05.08.2010 Drapelul de luptă a şcolii a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de cavaler.

Trecând an de an prin restructurări şi reorganizări, amenajări şi modernizări am reuşit cu un colectiv puternic angrenat continuu în activitatea didactică să rămânem parte componentă a învăţământului naţional şi să fim evaluaţi de către Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului Preuniversitar pentru autorizarea şi acreditarea programelor de studii avute în derulare, adică formarea competenţelor profesionale pentru calificările profesionale maistru mecanic, maistru electronist și tehnician electronist electronică industrială.

În anul 2015, la solicitarea Statului Major al Forţelor Aeriene, principalul beneficiar, au fost aprobate prin ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi autorizate de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, programele de formare a subofiţerilor pe filiera directă în calificarea profesională aviaţie/ operator (controlor) de trafic aerian, tehnician echipamente de calcul şi rachete şi artilerie antiaeriană/ rachete şi artilerie antiaeriană.

Un procent foarte mare dintre absolvenţii promoţiilor  2014 – 2018 a fost selectat pentru a participa la cursurile desfăşurate în Portugalia pentru pregătirea personalului în vederea operării şi mentenanţei  avionului multirol F-16 şi a cursurilor pentru exploatarea sistemului de rachete antiaeriene PATRIOT.

Întreg procesul instructiv-educativ se va orienta către formarea unui absolvent cu solide cunoştinţe, atitudini, competenţe şi deprinderi transferabile, într-un mediu militar în transformare, supus schimbărilor tehnologice şi cerinţelor determinate de calitatea de membru al NATO şi UE.

În anul 2015, cu ocazia împlinirii 95 de ani de la înfiinţare, conform Decretului Prezidenţial nr. 764 din 17.10.2015 Drapelul de luptă a şcolii a fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică în grad de ofiţer cu însemn pentru militari. În anul 2017 şcoala a fost evaluată extern de către o comisie a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii Învăţămâtului Preuniversitar şi a fost reacreditată pe încă o perioadă de cinci ani obţinând la toţi indicatorii calificativul „Foarte Bine”.

În prezent, tradiţia celor 100 de ani de existenţă este onorantă şi constituie un element de mândrie pentru Forţele Aeriene, care, pe parcursul dezvoltării lor, au  beneficiat de un furnizor eficient şi credibil de tehnicieni înalt calificaţi pentru exploatarea tehnicii din dotare.